skortzy.ro

Îmi place să “aberez” câteodată despre papi. Vreau ca cineva să inventeze un papă cu un nume original…

În Biserica Catolică se dă o importanţă destul de mare numelor alese de papi. Alegerea numelui este primul “act” pe care îl face noul papă după ce acceptă funcţia. Se dau tot felul de interpretări; de fapt, de obicei, chiar şi pontiful crede că este dator să explice motivele care l-au determinat să aleagă numele respectiv.

Cum numele se mai şi repetă, în secolul al X-lea s-a decis ca papii cu acelaşi nume să fie numerotaţi. Se pare că primul papă care a ales un nume care fusese deja utilizat a fost Sixt II. Numeralele se adăugau numai dacă există mai mulţi papi cu acelaşi nume. Regula a fost încălcată de Ioan Paul I. El a fost primul care a utilizat două nume şi primul care a adăugat numeralul I.

Au mai fost şi alte evenimente interesante legate de nume. De exemplu, Ioan XX nu există deoarece unui papă nou ales i s-a părut că numărătoarea Ioanilor nu a fost una corectă şi el a sărit la Ioan XXI.

Există şi papi pentru care numeralul nu este foarte clar; un papă îşi alesese numele Ştefan, dar a murit înainte de a deveni episcop. El ar fi trebuit să fie Ştefan II şi apărea în lista papilor. Următorul papă care a ales acest nume a fost Ştefan III. Numărătoarea a continuat, dar la un moment dat Vaticanul a decis că Ştefan II nu a fost cu adevărat papă şi numeralele au fost modificate.

Din respect pentru Sf. Petru (considerat a fi primul papă), niciun papă nu a ales numele Petru. Aşadar, nu există Petru II. Există o profeţie legată de papi (a Sf. Malachy) care conţine detalii despre viitorii papi. Ultimul pe listă este identificat ca Petrus Romanus. Se crede că acest ultim papă va fi cel care îşi va alege numele Petru. Mulţi autori inventează papi din viitor; ei sunt atraşi de profeţie şi există multe personaje numite Petru II – majoritatea trăiesc vremuri apocaliptice. Cei care aleg alte nume pentru papi, adaugă diverse numerale: Pius XX, Ioan XXIX etc.

Există şi diverse personaje care se cred papi şi aleg şi ele numele Petru II (probabil pentru impresia artistică). Petru II este atât de atractiv, încât nimeni nu a reuşit să treacă peste el. Nu am văzut pe nimeni proclamându-se Petru III (în vreo “biserică” în care Petru II deja murise sau renunţase) şi nici vreun papă inventat care să aibă acest nume.

Dacă voi scrie vreodată vreun roman despre un papă, cu siguranţă voi avea şi un Petru III. Ar putea fi:

• primul papă născut pe Lună
• primul papă născut pe Marte
• primul papă născut în afara sistemului solar
• primul papă android
• primul papă virtual
• primul papă cimpanzeu (evoluat genetic, bineînţeles)
• primul papă extraterestru

Annuntio vobis gaudium magnum;
habemus Papam:

Eminentissimum ac Reverendissimum Dominum,
Dominum [...]
Sanctae Romanae Ecclesiae Cardinalem [...]
qui sibi nomen imposuit Petrus III

Am primit două colete din Germania în ultima vreme. Potrivit tracking-ului, ambele au fost livrate la ora 12:15.

Aş fi curios să ştiu dacă aceasta este o oră “standard” pentru livrare.

Un expert în publicitate a inventat sau a decis că trebuie utilizat sloganul Fii trendy cu cardul tau MasterCard de la Banca Transilvania. Bănuiesc că a trimis un mail către cineva în care spunea că sloganul respectiv trebuie folosit împreună cu un anumit text. Acel cineva a copiat sloganul şi textul, apoi l-a mai copiat odată şi a ieşit ceea ce se poate vedea în imaginea de mai jos.

Ziua de Cluj susţine că hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în urma căreia au fost modificate jurisdicţiile teritoriale ale unor mitropolii a fost luată cu 27 de voturi pentru, 8 abţineri şi 6 voturi împotrivă. Aşadar, dintre cei 41 de membri prezenţi, 27 au fost de acord cu propunerea.

Ar putea părea o majoritate zdrobitoare, dar statutul BOR prevede la articolul 16 litera j (nu ştiu de ce unii zic k) că pentru astfel de hotărâri este nevoie de o majoritate de două treimi din numărul membrilor prezenţi. Două treimi din 41 este 27 şi ceva. În statut nu se precizează cum se fac rotunjirile; bunul simţ (cel puţin cel matematic) ar spune că ar fi nevoie de 28 de voturi pentru ca majoritatea de două treimi să fie atinsă.

Mi-a plăcut un calcul al unui membru al clerului: o treime din 41 este 13 şi ceva, iar 13 şi ceva adunat cu 13 şi ceva face 26 şi ceva. – citatul nu este deloc exact, dar cam aceasta era ideea.

În “dulcele stil clasic”, Realitatea TV ne spune că The Pirate Bay îşi şterge torentele pe data de 29 februarie (inducând totodată ideea că sfârşitul lumii aşa cum o ştim noi este foarte aproape). De fapt nu le şterge chiar pe toate şi nici nu le şterge de tot, ci le înlocuieşte, dar titlul trebuie să fie atrăgător, nu?

Pentru a condimente puţin ştirea ni se spune şi că timp de două decenii, The Pirate Bay a fost cel mai vizitat site de tip BitTorrent din lume. Impresionant, nu? Singura problemă este că acum două decenii de-abia se inventase WWW şi torentele aveau să apară mult mai târziu (protocolul a fost proiectat în aprilie 2001 şi prima implementare a fost lansată pe data de 2 iulie 2001 ). De fapt, potrivit Wikipedia, The Pirate Bay s-a născut de-abia pe data de 15 septembrie 2003 (deci cu mai puţin de un deceniu în urmă).

Pentru a linişti apele, ar trebui precizat că “serviciile” The Pirate Bay nu vor dispărea; nu se face decât o trecere la “nivelul următor” din punct de vedere tehnologic: se doreşte înlocuirea torentelor cu ceva numit magnet link (nu am găsit o traducere potrivită).

Am reuşit în sfârşit să aflu Cine l-a ucis pe Roger Ackroyd… Nu a fost o carte uşor de citit; nu a fost nici foarte bine scrisă, dar a pornit de la o idee interesantă.

Nu pot să spun prea multe despre această idee fără a dezvălui din start identitatea criminalului. O astfel de idee mi-a trecut şi mie prin minte la un moment dat: un roman poliţist scris la persoana întâi în care naratorul este chiar criminalul. Ideea este interesantă şi, pentru a fi pusă în practică în stilul Agathei Christie, ar trebui ca povestirea să fie spusă în aşa fel încât indiciile să fie bine ascunse. Asta face ca totul să fie cam tras de păr; “soluţia” găsită de autoare este precizarea din final cum că autorul intenţionase să publice la momentul potrivit o “carte” cu primul eşec al lui Poirot. Acest lucru nu se prea potriveşte cu faptul că din primele capitole reiese că criminalul nu avea idee că Poirot se află în zonă.

La un moment dat se precizează destul de clar că naratorul are şi el ceva de ascuns. De aici la conturarea ideii că el este criminalul nu mai trece mult. Spre final, soluţia crimei pare aproape evidentă.

Nota mea pentru Cine l-a ucis pe Roger Ackroyd? este 4 / 10. Următoarea carte pe care o voi citi va fi Chiparosul trist, scrisă tot de Agatha Christie.

Nu prea mă uit la filme la TV – mă plictisesc mult prea repede; am dat peste acest film din întâmplare. Dacă l-ați ratat la vremea lui, l-ați ratat și la TV și, din ceva motive obscure doriți să îl vedeți, e ieftin pe Amazon UK .

Dar, puteţi sări foarte uşor peste. Nu cred că merită nici cei câţiva lei cât ar costa închirierea. Acţiunea filmului este foarte “interesantă”: o fată vrea să scrie un articol despre cum scoate din sărite un tip în mai puţin de 10 zile de la prima întâlnire; victima făcuse şi ea un pariu că va face o fată să se îndrăgostească de el în, surprinzător, exact 10 zile. Amândoi ratează sau amândoi câştigă sau ceva de genul ăsta…

Nu am fost atent la întreg filmul. Iniţial vroiam să îi dau o şansă până la prima pauză piublicitară. Exact înaintea acesteia am fost nişte secvenţe cât de cât interesante. Continuarea a dezamăgit, dar veniseră nişte prieteni şi canalul nu a mai fost schimbat. Am urmărit filmul nu cu foarte mare atenţie. Cu toate acestea, dacă ar fi devenit interesant, mi-ar fi atras atenţia. Nu a fost cazul.

Nu există nimic remarcabil; sunt doar câteva secvenţe mai distractive, dar cam trase de păr. Nota mea pentru Cum să scapi de un tip în 10 zile (How to Lose a Guy in 10 Days) este 3 / 10.

Începând de astăzi, PF Lucian Mureşan este Cardinal al Sfintei Biserici Romane.

Ce titlu spectaculos am inventat – nu a fost defiiinţată, doar redenumită…

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat modificarea jurisdicţiilor teritoriale ale mitropoliilor din Ardeal şi Banat. Cum Arhiepiscopia Alba-Iuliei şi Episcopia Oradiei s-au “mutat” la Mitropolia Ardealului, numele mitropoliei cu sediul la Cluj trebuia modificat. Aşadar, există acum Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului.

Pe lângă aceste două “achiziţii teritoriale”, Mitropolia Ardealului a mai primit şi Episcopia Devei şi Hunedoarei, care se afla sub jurisdicţia Mitropoliei Banatului.

Astfel, Mitropolia Ardealului redevine, şi din punct de vedere al întinderii teritoriale, cea de-a treia mitropolie din România.

Nu ştiu de ce, în timp ce scriu despre aceste “ciudăţenii” din BOR, mă gândesc la filmul pe care l-am văzut recent: Să fie război!…

This was so cool… Între timp s-a reparat